FĂRCUŢA MIRON

                                                                            Fărcuţa Miron, înv.

                                                                                   Fânaţa – Bihor

                                                    Autobiografie,

         M-am născut în comuna Şteiu judeţul Bihor,în ziua de 1 Noembrie 1913 ,din părinţii ;Nicolae Fărcuţa şi Maria născută Drăgoiu din satul Şeghişte ,(morţi amândoi) plugari săraci,trăind din greu , neavând decât 2 ha de pământ deluros,la o familie de şapte persoane,părinţii şi cinci copii.

         Rămas orfan la vârsta de nouă ani,am cunoscut mizeria de mic,pentru că abia am terminat patru clase primare şi tatăl meu m-a dat servitor la un cetăţean mai înstărit din satul meu,ca să-i păzesc caii.Doi ani de zile am stat în această situaţie umilitoare,cu care nu mă împăcam deloc ,şi atunci s-a născut în mine  gândul de a părăsi satul spre a-mi făuri un alt viitor mai fericit.

         După ce mi-am procurat actele necesare,am lăsat caii în Zăvoiu şi-am plecat direct la Oradea,unde am intrat copil de trupă la Reg.86 Inf.ca să învăţ muzică,în anul 1927.Nici aici nu am stat decât doi ani,căci un glas tainic mă împingea spre alte ţeluri ,nemulţumit fiind nici cu această situaţie de muzicant.

M-am dus atunci la fostul comandant al regimentului,colonelul ................... cu rugămintea să mă dea la şcoala normală „Iosif Vulcan” ,dorind să mă fac învăţător.După multe insistenţe şi din cauza stării mele de pronunţată debilitate fizică ,am fost dat la şcoala normală „Iosif Vulcan”din Oradea,fiind primit cu multă neâncredere deoarece aveam 15 ani şi zece luni,vârstă destul de înaintată pentru cl.I .

         Cu o dorinţă avidă de învăţătură,am intrat la şcoală în anul şcolar 1929/30,făgăduind răposatului ................................  fostul director al şcolii normale de atunci ,că-mi voi da silinţa la învăţătură ,care ma şi scutit  de taxele şcolare în cei doi ani de conducere a acestei şcoli.

A urmat apoi o epocă de mizerie ,în care a trebuit să intru servitor la ferma şcolii pentru ami  putea plăti taxele şcolare ,timp în care m-am înbolnăvit de insolaţie ,la secerişul grâului (era director .......................  ). Am fost transportat la spitalul de alienaţi din Oradea,

unde ca prin minune am fost salvat ,după două luni de boală.

         În ultimele trei clase m-am menţinut din preparaţii şi portar al şcolii,în timpul verii.Astfel,luptând cu mizeria şi atâtea greutăţi ,neavând nici un sprijin de nicăiri ,deoarece tatăl meu nu mă putea ajuta cu nimic,am terminat şcoala în 1938 ajungându-mi visul făurit în copilărie.( Tot timpul am fost bursier luând de şase ori pr.I ).

         În clasa VI a recrutat,iar în clasa VIII-a ,am fost dispensat de serviciul militar din cauza debilităţii şi a stării bolnăvicioase,suferind de o boală de plămâni,fapt ce l-a făcut pe directorul ........................  să mă trimită o vară la Băiţa.

         În timpul şcolarităţii n-am făcut parte din nicio asciaţie cu nici-un caracter.

         La 1 Sept.1938 am fost numit învăţător în com.Almaşul  Mare jud.Bihor,după o lună fiind detaşat la Petreu – Bihor,unde am funcţionat până la sfârşitul anului.

         În anul următor 1939 luna Nov.,am fost revizuit ,anulându-mi-se dispensa şi trimis la şcoala ofiţeri de rez.Ploeşti.

         În anul 1940 ,cu gradul de elev plutoner,am fost trimis pe zonă la Ianca-Diosig,de unde după cedarea acestei părţi ne-am retras cu unitatea şi-apoi lăsaţi la vatră,prezentându-mă la noul post din com.Corbeşti ,unde am fost utilizat.

Am funcţionat aici o jumătate de an ,după care timp am fost concentrat la  Nămoloasa-Putna în Reg.2 Fortificaţii,cu care la 22 Iunie 1941 am plecat pe front,luând parte la luptele de la Odesa( Pliuca şi Paliova) în calitate de comandant de pluton cu gradul de sublocotenent.Fiind unitate de fortificaţii,am rămas în Odesa ca reg.de pază până în toamna anului 1943,când ne-amretras la Bacău ,regimentul contopindu-se cu 27 Dorobanţi .

         În Decemvrie 1943 am fost lăsat în concediu de o lună ,în care timp m-am căsătorit la 4 Ian.1944,cu Niculina Radu din com.Dragodana –Dâmboviţa ,de profesiune înv.maestră.

         În primăvara acestui an (1944) am luat parte la luptele din Moldova,în Reg.27 Inf.Div.VI, în faţa Paşcanilor ,întâi comandant de pluton ,apoi comandantul trenului de luptă batalionar,cu care ne-am retras ,după distrugerea frontului la Potcoava-Olt ,de unde am fost lăsat la vatră,fiind debilitat şi bolnav.

         În primăvara anului 1945 ,prin luna Aprilie am primit ordin de chemare,ajungând la unitate prin 12 Mai,am fost din nou lăsat la vatră,spunându-mi-se că nu mai e nevoe de mine,deoarece armata germană a capitulat.Între timp am fost utilizat la Lunca Bihor şi Câmpanii de Jos ,reprtizat de la Lunca.

         În anul 1945 luna Octomvrie am fost transferat la şcoala primară de Stat din Fânaţa – Bihor,unde mă găsesc şi în prezent.Aci am început activitatea pentru care m-am pregătit,muncind cu dragoste şi râvnă,cu scopul de a lumina mintea copilaşilor ,pentru a deveni cetăţeni utili ai patriei noastre.

         În toată activitatea mea am fost călăuzit de gândul de luninare a maselor ,pentru care scop am deshis cursuri de alfabetizare şi culturalizare a sătenilor.

         De la terminarea şcolii şi până la 12 Ian.1946 ,am stat departe de vârtejul politic,nefiind înscris în nici un partid politic sau vreo organizaţie cu acest caracter.La această dată pentru prima oară în viaţa mea m-am înscris în Partidul Social Democrat – a tov.Lotar Rădăceanu ,unificat în Partidul Muncitoresc Român ,socotind că a sosit timpul să iau parte la lupta muncitorimii împotriva capitalismului imperialist-reacţionar-fascisto-hitlerist ,care a subjugat muncitorimea secole de-a rându ,trăind parazitar din sudoarea muncitorilor de toate categoriile.Ca fiu de ţăran sărac şi muncitor proletar,neavând nici un fel de avere ( decât o diplomă şi doi copii – Liviu n.la 14.I.1946 şi Tiberiu n.la 8.II.1947 ) nu puteam să iau altă atitudine politică decât alături de muncitorime organizată în P.M.R.,hotărâtă să ducă lupta până la victoria finală,prin înlăturarea tuturor piedicilor ce-i vor sta în cale.

         Destul am fost exploataţi ! Nu mai vrem să fim victimele exploatatorilor nemiloşi ! Să se termine odată pentru totdeauna cu „exploatarea omului de către om „ , principiu  călăuzitor ce stă la baza activităţii P.M.R.ului ,alături de celelalte idei Marxisto-Leniniste !

         Ca membru a acestui partid ,am dus o campanie de lămurire a sătenilor mei,asupra noilor probleme de viaţă ,a reformelor înfăptuite de guvernul Dr.Petru Groza,în folosul muncitorimii de la sate şi oraşe ,precum şi popularizarea noului proect de constituţie ,isvorât din necesităţile poporului nostru,care doreşte colaborare paşnică cu toate popoarele doritoare de pace în frunte cu prietena noastră U.R.S.S. , precum şi convieţuirea paşnică cu toate naţionalităţile conlocuitoare.

         Aceasta-mi este mărturisirea sinceră a vieţii şi activităţii mele ,în scurta carieră de învăţător.

         Trăiască Republica Populară Română în frunte cu conducătorii ei !

                         8.IV.948                                                                   M.Fărcuţa